Termenul „cefalee” este folosit pentru a descrie, de fapt, durerea de cap – o plângere frecventă în practica medicală, o afecțiune în sine sau un simptom asociat unei patologii subiacente, care de cele mai multe ori afectează semnificativ calitatea vieții pacienților. Deși în foarte multe din cazuri cefaleea este benignă, autolimitată, există cazuri în care cefaleea persistentă poate indica anumite condiții medicale subiacente, motiv pentru care necesită evaluare diferențiată și atentă. Prevalența globală a cazurilor de cefalee este impresionantă: peste 50% din populația adultă va prezenta cel puțin un episod în fiecare an, iar aproximativ 30% se confruntă cu migrene cronice.
Ce este cefaleea și cum apare?
Prin cefalee se înțelege durerea localizată la nivelul capului, scalpului, gâtului, dar care deseori iradiază și spre alte regiuni, cum ar fi ochii, fruntea. Aceasta este rezultatul stimulării dureroase (nociceptive) a structurilor sensibile la durere. Creierul propriu-zis nu are, însă, receptori pentru durere, dar durerea apare prin afectarea vaselor sanguine intracraniene și extracraniene sau prin afectarea altor structuri cum ar fi meningele, mușchii pericranieni, sinusurile, ATM (articulația temporo-mandibulară), mușchii cervicali. Mecanismele includ procese inflamatorii neurogene, disfuncția serotoninei, afectarea fluxului sanguin și activarea sistemului trigemino-vascular.
Tipuri de cefalee
În funcție de mecanismele care duc la cefalee, clinic pot fi distinse două tipuri principale, după cum urmează:
Cefalee primară
Cefaleea primară este o formă de durere de cap în care nu se identifică vreo patologie de bază, leziune organică sau altă cauză identificabilă. Acestea sunt entități clinice distincte, cu modele dureroase bine definite, evoluție cronică și factori declanșatori specifici.
Migrena
Migrena este o afecțiune neurologică cronică, caracterizată prin episoade recurente de durere moderată spre severă, unilaterală, pulsatilă, care poate dura între 4 și 72 de ore. Este adesea însoțită de greață, vărsături, fotofobie și fonofobie. În migrena cu aură, simptomele neurologice tranzitorii preced atacul dureros: tulburări vizuale (scotoame, linii în zigzag), parestezii, tulburări de limbaj.Patogeneza implică o disfuncție a sistemului trigemino-vascular, cu eliberarea de peptide vasoactive precum CGRP (calcitonin gene-related peptide), care produc vasodilatație și inflamație neurogenă.
Cefalee de tip cluster (în ciorchine)
Această formă rară, dar extrem de dureroasă de cefalee primară, este caracterizată prin atacuri scurte, recurente, de durere intensă, unilaterală, localizată în jurul ochiului sau la nivelu temporal. Durează între 15 și 180 de minute și apare în ciorchine (perioade de câteva săptămâni sau luni, urmate de remisiuni). Sunt frecvent asociate cu simptome autonome ipsilaterale: lăcrimare, congestie nazală, rinoree, ptoză palpebrală, mioză. Mecanismul patogenic presupune o activare hipotalamică anormală și o disfuncție a ritmului circadian. Sunt mai frecvente la bărbați și pot fi declanșate de alcool, histamină sau variații sezoniere.
Cefalee tensională
Este cea mai frecventă formă de cefalee primară. Se caracterizează prin durere bilaterală, de intensitate ușoară spre moderată, cu caracter de strângere sau apăsare, fără agravare la efort fizic și fără simptome neurologice asociate. Durata poate varia de la 30 de minute până la mai multe zile. Mecanismul fiziopatologic nu este complet elucidat, dar se consideră implicarea sensibilizării centrale și disfuncției sistemului nociceptiv. Factori favorizanți includ stresul psihologic, postura incorectă, tulburările de somn și anxietatea.
Cefalee secundară
Cefaleea secundară este rezultatul unei alte afecțiuni identificabile, care necesită diagnostic și tratament specific. Deși frecvent benignă (sinuzite, tulburări cervicale), poate fi un semn de alarmă pentru patologii amenințătoare de viață, precum hemoragia subarahnoidiană, meningita, tumori cerebrale sau tromboze venoase cerebrale. Printre cauzele comune se numără:
- infecții sistemice sau intracraniene (meningită, encefalită);
- tulburări vasculare cerebrale (hemoragie, ischemie, hipertensiune intracraniană);
- traumatisme craniene;
- nevralgia de trigemen;
- arterita temporo-mandibulară;
- tulburări oculare (glaucomul) sau ale urechii interne;
- patologii ale sinusurilor paranazale.
Cefaleea rinogenă este o formă secundară cauzată de inflamația sinusurilor sau deviației de sept nazal, caracterizată prin durere facială, agravată la aplecare, însoțită de congestie nazală, rinoree și hiposmie. Cefaleea occipitală poate avea multiple cauze, dar este adesea asociată cu nevralgia nervului occipital mare, caracterizată prin durere ascuțită, înțepătoare, în regiunea occipitală, care iradiază spre vertex. O altă cauză o reprezintă tensionarea mușchilor cervicali, de obicei prin abordarea unei posturi incorecte.
Cefalee – cauze comune și factori declanșatori
Cauzele cefaleei sunt variate, iar o anamneză detaliată, completată de examenul fizic și, când este cazul, investigații paraclinice, sunt esențiale pentru stabilirea diagnosticului corect. Cele mai frecvente cauze sunt:
- stresul emoțional și anxietatea;
- oboseala cronică și lipsa somnului;
- consumul excesiv de cafeină sau sevrajul de cofeină;
- hipoglicemia;
- deshidratarea;
- tulburările hormonale (menstruație, menopauză);
- abuzul de analgezice (cefalee de tip rebound);
- afecțiuni oculare (viciile de refracție necorectate, glaucomul cu unghi închis).
Factorii declanșatori ai cefaleei diferă în funcție de tipul acesteia. Identificarea acestora este foarte importantă în principal pentru managementul eficient al pacienților, prin evitarea expunerii la stimuli nocivi. În tabelul următor sunt prezentați cei mai frecvenți factori care pot declanșa fiecare tip de cefalee:
| Tip de cefalee | Factori declanșatori |
| Migrena | Modificările hormonale, stresul, privarea de somn, anumite alimente (ciocolată, brânzeturi maturate), alcoolul (în special vinul roșu), precum și factorii de mediu (lumină intensă, mirosuri puternice). |
| Cefalee tensională | Stres emoțional, postură incorectă, lipsa somnului, anxietate |
| Cluster (ciorchine) | Alcool, histamină, modificări sezoniere, somn neregulat |
| Cefalee rinogenă | Infecții ale căilor respiratorii superioare, alergii, umiditate crescută, deviația de sept |
| Cefalee occipitală | Leziuni cervicale, poziție incorectă, traumatisme craniene |
În vederea managementului corespunzător, se recomandă, pe cât este posibil, evitarea factorilor de risc declanșatori ai durerii de cap.
Cefalee – alternative de tratament și sfaturi pentru management
Tratamentul cefaleei trebuie adaptat etiologiei, frecvenței și severității simptomelor, dar și profilului individual al pacientului. În formele primare de cefalee, strategia terapeutică combină intervențiile farmacologice cu cele non-farmacologice. Astfel, eficiența terapeutică este deseori mult mai bună, iar recurența episoadelor poate fi redusă semnificativ.
Pentru migrenă, se administrează:
- tratamentul crizelor acute: triptani (sumatriptan), AINS, antiemetice (metoclopramid);
- profilaxie: beta-blocante (propranolol), antidepresive triciclice (amitriptilină), antiepileptice (topiramat), anticorpi monoclonali anti-CGRP.
Pentru cefalee de tip cluster, tratamentul include:
- oxigenoterapie cu flux înalt;
- triptani injectabili;
- profilaxie cu verapamil, corticosteroizi, litiu.
Pentru cefalee de tip tensional, se recomandă următoarele:
- analgezice simple (paracetamol, ibuprofen);
- tehnici de relaxare, terapie cognitiv-comportamentală, meditație, yoga;
- masaj, fizioterapie;
- biofeedback.
În caz de cefalee secundară, tratamentul vizează, bineînțeles, cauza subiacentă, și necesită a fi individualizat în funcție de aceasta. Măsuri generale recomandate tuturor pacienților includ:
- evitarea factorilor declanșatori cunoscuți;
- adoptarea unui regim de viață echilibrat, care să includă o alimentație sănătoasă și activitate fizică zilnică (atent dozată, evitându-se suprasolicitarea);
- adoptarea și respectarea unui program regulat de somn și respectarea, pe cât este posibil, a necesarului zilnic de ore de somn;
- practicarea activităților de relaxare (yoga, meditație, plimbări în natură, citit);
- evitarea consumului excesiv de analgezice, consumului excesiv de cafea;
- limitarea consumului de alcool, renunțarea la fumat.
Stilul de viață are, deseori, implicații semnificative în apariția durerilor de cap. Acest lucru este obișnuit, dat fiind faptul că stresul este omniprezent în viața oricărei persoane. Prin urmare, se recomandă adoptarea unor tabieturi care să ajute la reducerea stresului și la gestionarea cât mai eficientă a acestuia.
Cefalee – când se recomandă consultul medical?
Există anumite semnale de alarmă, cunoscute drept „red flags”, care indică necesitatea evaluării medicale urgente:
- debut brusc, violent, descris ca „cea mai severă durere resimțită vreodată”;
- cefalee nou apărută la pacienți cu vârsta >50 ani;
- cefalee progresivă, care nu cedează la tratament;
- cefalee asociată cu febră, alterarea stării de conștiență, convulsii;
- cefalee apărută după traumatisme;
- modificări neurologice focale asociate (pareze, tulburări de vorbire).
Pacienții cu cefalee persistentă sau recurentă ar trebui să meargă întâi la medicul de familie în vederea unui consult și a unei evaluări inițiale. În funcție de suspiciunea clinică, pot fi necesare consultații de specialitate – de către medicul neurolog, ORL, oftalmolog, reumatolog sau chiar neurochirurg. În cazuri complexe sau severe de cefalee, consultul neurologic este imperativ.
Cefalee – sfaturi pentru prevenție
Pentru a reduce riscul de a vă confrunta cu cefalee, sunt recomandate următoarele:
- identificarea și adoptarea unor strategii eficiente pentru a reduce stresul (yoga, meditație și scris, activitate fizică moderată, tehnici de respirație conștientă și relaxare progresivă);
- limitarea consumului de cafea, alcool, tutun sau alte substanțe neurostimulatoare;
- practicarea zilnică de activitate fizică (chiar și sub formă de plimbări scurte, în natură);
- adoptarea unei diete cât mai echilibrate, bogate în fructe și legume;
- persoanele care lucrează la birou ar trebui să adopte o postură corectă și, bineînțeles, regulat să aibă pauze de odihnă.
Foto: shutterstock.com
