Dictionar medical

Schelet

luni, 13 decembrie 2010
Share

Structura solida si calcificata a corpului uman, constituita din totalitatea oaselor.

Structura – Se disting:
– o coloana mediana, coloana vertebrala sau rachisul (rahisul), compusa din vertebre;
– coastele, care se articuleaza in spate cu coloana vertebrala, in fata cu sternul, ansamblul constituind toracele;
– craniul, care se articuleaza cu extremitatea superioara a coloanei vertebrale;
– membrele superioare (brate, antebrate, maini), legate de torace prin centurile scapulare (clavicule si omoplati); – membrele inferioare (coapse, gambe, picioare), legate de coloana vertebrala la nivelul sacrumului prin centura pelviana (formata din cele doua oase iliace);
– bazinul, constituit din centura pelviana si sacrum;
– in partea de sus si in fata gatului, deasupra laringelui, un os izolat, osul hioid.
Oasele scheletului sunt in numar de 200, fara a socoti oscioarele urechii, oasele sesamoide (mici oase rotunde, intercalate pe traiectul unui ligament articular si al carui joc il faciliteaza) si oasele vormiene (mici oase supranumerare care se dezvolta intre oasele boltei craniene).

Patologie – Oasele scheletului pot fi sediul unor tumori, ale unor infectii (osteomielita), ale unor leziuni degenerative (artroza) sau inflamatorii (artrita), ale traumatismelor (fractura, luxatie). Ele pot fi malformate sau absente, sudate anormal (lombalizare, sacralizare), scurtate. In sfarsit, ele se pot aseza unele fata de altele in mod anormal (cifoza, scolioza).

tonica
2010-12-13T19:03:23+00:00
catena