Dictionar medical

Masaj cardiac extern

luni, 13 decembrie 2010
Share

Etapa capitala a reanimarii cardiorespiratorii, practicata in caz de stop cardiac (starea se traduce printr-o pierdere a constientei si abolire a pulsului in arterele mari – artera carotida in regiunea gatului, artera femurala in regiunea inghinala).
Masajul cardiac extern, asociat cu mentinerea libertatii cailor aeriene si a ventilatiei artificiale asigura o activitate circulatorie minimala prin tehnica zisa a compresiilor toracice intermitente la nivelul sternului. Mecanismul sau consta in punerea in joc a pompei cardiace (comprimand inima intre stern si coloana vertebrala, se goleste continutul sau sangvin inainte ca o noua umplere cardiaca sa aiba loc in urma doar indepartarii compresiunii), careia i se adauga efectul pompei toracice (legat de variatiile de presiune toracica datorate alternantei compresiune/relaxare a toracelui), care asigura expulzarea sangelui spre marea circulatie.

Tehnica – Salvatorul exercita pe jumatatea inferioara a sternului bolnavului, care este intins pe spate si pe o suprafata tare, compresiuni scurte si regulate (de la 80 la 100 pe minut la adult si la copil, 120 pentru sugar) cu ajutorul partii posterioare a palmelor de la ambele maini puse una peste alta, bratele intinse vertical pentru a transmite greutatea corpului salvatorului. La copil, aceste compresiuni pot fi executate cu ajutorul unei singure maini, iar la sugar chiar numai cu doua degete.
In paralel, este practicata o ventilatie artificiala, indeosebi prin tehnica gura-la-gura. Frecventa insuflatiilor este de doua la fiecare cincisprezece compresiuni sternale, atunci cand nu exista decat un singur salvator, ori de una la fiecare cinci compresiuni atunci cand exista doi salvatori.

tonica
2010-12-13T19:03:18+00:00
catena