Boala gură-mână-picior este una dintre cele mai frecvente afecțiuni virale întâlnite în rândul copiilor mici, în special în sezonul cald. Deși, în general, este o boală ușoară, necomplicată, simptomele pot fi destul de neplăcute, iar contagiozitatea ridicată o face greu de controlat în colectivități, cum ar fi grădinițele sau creșele.
Ce este boala gură-mână-picior
Boala gură-mână-picior este o infecție virală cauzată de virusuri din familia Enterovirusurilor, cele mai frecvente fiind Coxsackievirus A16 și, uneori, Enterovirus 71. Afecțiunea este denumită astfel datorită localizării caracteristice a leziunilor: în gură, pe palmele mâinilor și pe tălpile picioarelor. La unele persoane, pot apărea leziuni și în alte zone, precum fesele sau genunchii.
Boala afectează, în general, copiii cu vârsta sub 5 ani, însă poate apărea și la copiii mai mari sau la adulți, mai ales dacă aceștia nu au fost expuși anterior virusului.
Cum se transmite boala gură-mână-picior
Boala gură-mână-picior este extrem de contagioasă și se răspândește prin:
- contact direct cu secrețiile unei persoane infectate (salivă, secreții nazale),
- atingerea veziculelor de pe piele,
- contactul cu scaunul persoanei bolnave (transmitere fecal-orală),
- atingerea suprafețelor contaminate (jucării, mânere, veselă),
- aerosoli eliberați prin tuse sau strănut.
Perioada de incubație a bolii gură-mână-picior este, în general, de aproximativ 3 până la 6 zile de la momentul expunerii la virus. În această etapă, persoana infectată nu prezintă simptome evidente, însă virusul începe deja să se multiplice în organism.
Este important de știut că o persoană poate fi contagioasă chiar și înainte de apariția manifestărilor clinice, ceea ce face ca boala gură-mână-picior să se răspândească ușor, mai ales în comunitățile de copii. Contagiozitatea rămâne crescută în primele zile de boală, dar o persoană infectată poate continua să transmită virusul și după ameliorarea simptomelor, pentru o perioadă care poate varia de la câteva zile până la două săptămâni.
Simptomele bolii gură-mână-picior
Simptomele bolii gură-mână-picior pot varia de la forme ușoare până la manifestări mai intense, dar în unele cazuri pot lipsi complet, persoana fiind purtătoare fără a ști.
Simptome frecvente:
- febră ușoară spre moderată (până la 38-39°C),
- durere în gât și senzație de disconfort la înghițire,
- apariția veziculelor dureroase în cavitatea bucală, pe limbă, gingii, interiorul obrajilor sau cerul gurii,
- erupție cutanată sub formă de pete roșii sau vezicule pe palmele mâinilor, tălpi, fese și, uneori, pe genunchi sau coate,
- oboseală, iritabilitate, lipsa poftei de mâncare.
Așadar, în cazul copiilor, boala gură-mână-picior poate provoca, în primul rând, disconfort. Cei mici devin adesea foarte agitați, iritabili și pot refuza atât mâncarea, cât și lichidele, din cauza durerii resimțite la nivelul cavității bucale, unde apar leziuni dureroase asemănătoare aftelor. Aceste simptome pot duce la deshidratare, mai ales dacă copilul evită complet consumul de apă.
La adulți, boala gură-mână-picior are, în general, o evoluție mai blândă, dar pot apărea manifestări sistemice precum febra mai pronunțată, starea de oboseală accentuată și dureri musculare.
Boala gură-mână-picior: diagnostic
Diagnosticul se pune, de regulă, pe baza simptomelor clinice și a aspectului leziunilor. Medicul poate recunoaște boala gură-mână-picior prin examinare fizică și prin anamneză (întrebări legate de apariția simptomelor, mediul în care trăiește copilul etc.).
Testele de laborator nu sunt necesare în mod obișnuit, decât în cazuri complicate sau atipice, când este nevoie de identificarea exactă a tipului de virus.
Boala gură-mână-picior: tratament
Nu există un tratament antiviral specific pentru această infecție. Boala gură-mână-picior este autolimitantă și se vindecă, de regulă, în 7–10 zile. Tratamentul are ca scop ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor.
Recomandări pentru îngrijirea la domiciliu în cazul bolii gură-mână-picior
În cazul în care copilul sau adultul afectat prezintă o formă ușoară de boală gură-mână-picior, îngrijirea la domiciliu este, de cele mai multe ori, suficientă pentru a asigura o recuperare completă. Este importantă administrarea, la recomandarea medicului, a unor antitermice precum paracetamolul sau ibuprofenul, pentru a reduce febra și pentru a calma durerile asociate.
Consumul de lichide reci, cum ar fi apa, sucurile naturale sau supele reci, poate ajuta la ameliorarea disconfortului provocat de leziunile orale și poate preveni deshidratarea. Totodată, este recomandată evitarea alimentelor acide, sărate sau condimentate, care pot irita suplimentar mucoasa bucală deja sensibilizată. Odihna este foarte importantă, iar efortul fizic intens trebuie evitat pe durata episoadelor acute.
În paralel, se recomandă menținerea unei igiene orale corecte, cu un periaj delicat și evitarea produselor de igienă ce conțin alcool, cum ar fi anumite ape de gură, care pot accentua durerea. Aceste măsuri simple pot contribui la gestionarea simptomelor și la prevenirea complicațiilor în boala gură-mână-picior.
Ce NU se recomandă în cazul bolii gură-mână-picior
- Nu se administrează antibiotice, deoarece acestea nu acționează împotriva virusurilor.
- Nu se sparg veziculele, pentru a preveni suprainfectarea.
În general, boala gură-mână-picior are o evoluție benignă, dar există și cazuri în care pot apărea complicații, mai ales la copiii foarte mici, la cei cu sistem imunitar slăbit sau în cazul infecției cu tulpina Enterovirus 71.
Boala gură-mână-picior: complicații posibile
Deși în majoritatea cazurilor evoluția este ușoară și autolimitată, boala gură-mână-picior poate duce, în anumite situații, la complicații care necesită o atenție medicală deosebită. Una dintre cele mai frecvente este deshidratarea severă, cauzată de refuzul alimentelor și al lichidelor pe fondul durerilor intense din cavitatea bucală. De asemenea, veziculele de pe piele pot deveni o poartă de intrare pentru bacterii dacă sunt scărpinate, ceea ce poate duce la suprainfectare și inflamație locală.
O altă manifestare, mai puțin cunoscută, este onicomadeza, o afecțiune temporară caracterizată prin căderea unghiilor de la mâini și picioare, care apare, în general, la una-două luni după episodul acut, dar care este reversibilă și nu lasă sechele.
În cazuri foarte rare, boala gură-mână-picior poate evolua spre complicații neurologice, cum ar fi meningita virală, manifestată prin dureri de cap intense, rigiditate a gâtului, greață sau sensibilitate la lumină.
La fel de rar, dar grav, este riscul de miocardită, o inflamație a mușchiului inimii care poate compromite funcționarea cardiacă. Consultul medical este necesar dacă simptomele bolii gură-mână-piciorse agravează sau nu se ameliorează în 7 zile.
Cum prevenim boala gură-mână-picior
Nu există vaccin disponibil pentru majoritatea tulpinilor care cauzează boala, de aceea măsurile de igienă sunt cheia, mai ales în comunitățile de copii.
Cele mai eficiente măsuri de prevenție pentru boala gură-mână-picior sunt:
- Spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun (în special după schimbarea scutecelor sau folosirea toaletei),
- Curățarea și dezinfectarea suprafețelor și jucăriilor frecvent utilizate,
- Evitarea contactului apropiat cu persoane infectate,
- Educarea copilului în privința igienei – să nu-și bage mâinile murdare în gură și să nu împartă vesela sau suzeta cu alți copii,
- Păstrarea copilului acasă până când nu mai prezintă simptome evidente.
Boala gură-mână-picior: când trebuie mers urgent la medic
În cazul în care există suspiciune pentru boala gură-mână-picior, părinții trebuie să solicite imediat consult medical dacă:
- copilul refuză complet lichidele și nu urinează,
- apare febră mare care nu cedează la antitermice,
- leziunile se agravează sau devin purulente,
- copilul devine somnolent, apatic sau prezintă convulsii,
- simptomele persistă mai mult de 10 zile.
Boala gură-mână-picior: cele mai frecvete întrebări
Există vreo diferență în îngrijirea bolii gură-mână-picior la bebeluși, comparativ cu copiii mai mari?
Da, există câteva diferențe importante, mai ales în ceea ce privește modul de administrare a lichidelor. În cazul bebelușilor afectați de boala gură-mână-picior, unul dintre cele mai mari riscuri este deshidratarea, întrucât aceștia pot refuza complet alăptarea sau biberonul din cauza durerii provocate de leziunile bucale. În astfel de situații, părinții pot fi nevoiți să le ofere lichide cu ajutorul unei seringi sau lingurițe, în cantități mici, dar frecvente.
Copiii mai mari, care pot înțelege și colabora mai bine, pot fi încurajați să bea cu ajutorul unui pai sau să consume înghețată pe băț, care calmează disconfortul local și contribuie la hidratare.
Pot copiii să se îmbolnăvească de boala gură-mână-picior de mai multe ori?
Da, boala gură-mână-picior poate apărea de mai multe ori pe parcursul copilăriei. Acest lucru se datorează faptului că infecția este cauzată de diferite tulpini de enterovirusuri. Imunitatea dobândită în urma unei infecții nu oferă protecție completă împotriva celorlalte tulpini.
Este boala gură-mână-picior periculoasă pentru femeile însărcinate, mai ales dacă au acasă un copil diagnosticat cu boala gură-mână-picior?
Din fericire, în majoritatea cazurilor, boala gură-mână-picior nu este considerată periculoasă pentru sarcină sau pentru făt. Totuși, este important ca viitoarele mămici să acorde o atenție sporită igienei personale și să evite contactul direct cu secrețiile copilului bolnav: salivă, secreții nazale sau lichid din vezicule, mai ales în primul și în ultimul trimestru de sarcină, când sistemul imunitar este mai vulnerabil.
Foto: shutterstock.com
