Revista care te menține sănătos

Mama și copilul

Suptul degetului – la modul serios despre un gest banal

1 aprilie 2007
Share

Suptul degetului mare sau a altui deget este un obicei intalnit la multi copii. Un instinct natural de a suge degetul, mana sau alte obiecte apare in primele luni de viata, uneori inca din viata intrauterina si se diminueaza in timp incepand cu varsta de 6 luni.

Suptul degetului are un efect calmant asupra bebelusului, nu numai pentru a-i calma foamea in asteptarea unui biberon ipotetic, dar si ori de cate ori simte nevoia sa se linisteasca cand este agitat sau somnoros. Gestul are, totodata, si „functia” de suplinitor al afectiunii materne si al sigurantei pe care o simte copilul cand este alaptat.

Cei mai multi copii sug policele (degetul mare de la mana), altii pot suge si alte degete, iar unii au si alte activitati in timp ce sug degetul: trag de lobul urechii, rasucesc o suvita de par intre degete sau o bucata de material.

Complicatii
Degetul de cele mai multe ori este plasat deasupra limbii, astfel incat dintii superiori sunt impinsi in afara, iar cei inferiori inauntru. Suptul degetului la copii mai mici de 4 ani nu reprezinta o problema, dar la copiii de peste 5 ani care sug cu intensitate crescuta pot aparea urmatoarele:
• Probleme ale dentitiei, cum ar fi: alinierea anormala a dintilor (malocluzii), ce se poate corecta dupa ce copilul inceteaza sa suga degetul; impingerea dintilor inainte; bolta palatina incepe sa se deformeze. Cu cat este mai lunga perioada de supt, cu atat este mai mare riscul de a fie nevoie de terapie ortodontica;
• Probleme de vorbire: cele mai frecvente sunt problemele de pronuntie, (balbaieli sau scoaterea limbii in afara in momentul pronuntiei cuvintelor);
• Probleme emotionale sau anxietate: aceste fenomene se produc datorita presiunii pe care o exercita degetul mare pe dintii si pe bolta palatina, severitatea fenomenului depinzand de frecventa suptului, de intensitate, de durata si de pozitia in care este aplicat degetul in gura.

Suptul degetului poate afecta legatura dintre maxilarul superior si mandibula si poate determina aparitia unor defecte de pronuntie.

Copiii care continua sa suga degetul si dupa varsta de 5 ani necesita o examinare stomatologica (pentru a identifica neregularitatile aparute la nivelul dintilor, maxilarului sau gingiilor). De asemenea, se evalueaza vorbirea si pronuntia, iar in cazul in care obiceiul este unul sever si pare sa fie insotit de tulburari comportamentale, emotionale, este indicat un consult psihologic.

Conduita terapeutica
Majoritatea copiilor renunta la suptul degetului intre 3-6 ani.
Terapia este foarte variata, iar expertii au opinii diferite. Unii considera ca terapia trebuie inceputa cu participarea copilului, altii considera ca poate fi inceputa si daca copilul nu este de acord. Este important ca terapia sa fie amanata atunci cand copilul trece printr-o perioada stresanta, cum ar fi dupa o boala, pierderea unui animal de casa, dupa mutarea in casa noua sau probleme in familie.
Specialistii au opinii diferite si in ceea ce priveste diferentele intre suptul degetului si suptul suzetei.
Avantajul suzetei este acela ca poate fi indepartata in orice moment, totusi s-a demonstrat ca aceasta creste riscul de dezvoltare a infectiilor la nivelul urechii. Datorita „functiei” suzetei de suplinitor al afectiunii si al atentiei de care au nevoie copiii, folosirea acesteia ar putea induce o dezvoltare redusa a capacitatii de intelegere, deoarece creierul uman se dezvolta in primul an de viata intr-un ritm rapid si are nevoie de stimulare si nu de calmarea pe care o ofera suzeta.

Sfaturi pentru parinti

Pentru a ajuta copilul sa renunte la acest obicei sunt indicate urmatoarele masuri:
• acordarea de mai multa atentie;
• se indeparteaza obiectele pe care copilul le asociaza cu suptul, la inceput pe perioade scurte in timpul zilei;
• distragerea copilului de la acest gest prin implicarea in diferite activitati;
• se instituie masuri in care copilul are un rol activ;
• sunt indicate dispozitive orale ce sunt fixate la nivelul palatului in cavitatea bucala, acestea scazand placerea copilului de a suge degetul;
• se explica efectele pe care le are suptul degetului;
• se instituie un sistem de recompense sau premii;
• se pun manusi pe mainile copilului sau se leaga degetele cu banda adeziva;
• utilizarea unui lac de unghii cu gust amar (se aplica ori de cate ori copilul va suge degetul) – aceasta metoda este incununata de succes atunci cand se asociaza cu un sistem de recompense.

Nu sunt indicate:
• scoaterea degetului din gura copilului cand acesta este treaz, acest lucru se poate face doar cand copilul a adormit;
• nu se pedepseste copilul si nu se folosesc expresii care sa-l jigneasca. Se adopta o pozitie neutra, calma, fara sa se judece copilul atunci cand se discuta cu acesta despre obiceiul de a suge degetul;
• nu se permite altor persoane sa faca haz de copil pentru ca suge degetul.

Se recomanda consultul unui medic specialist in cazul in care terapia efectuata de parinti nu da roade.

Dr. Silvia Ionescu
Medic neonatolog

Menține-te
sănătos
în fiecare lună

Utilizăm datele tale în scopul corespondenței și pentru comunicări comerciale. Pentru a citi mai multe informații apasă aici.