Dictionar medical

Radius

luni, 13 decembrie 2010
Share

Os care constituie, impreuna cu cubitusul, scheletul antebratului. Radiusul este situat in partea externa a antebratului, in prelungirea policelui. Acesta este un os lung de forma usor spiralata, ceea ce permite rotatia sa in jurul cubitusului in cursul miscarilor de pronatie – supinatie (care permit orientarea palmei in sus sau in jos, in fata sau in spate, in interior sau in exterior). Extremitatea inferioara a radiusului se articuleaza cu cubitusul si cu carpul. Extremitatea sa superioara schiteaza un mic cap articulat cu humerusul si cubitusul.

Patologie – In afara bolilor osoase (tumori si infectii), radiusul este de cele mai multe ori sediul fracturilor; de fapt, in cazul caderii pe incheietura mainii sau pe palma, radiusul este cel care suporta cea mai mare parte a socului:
– Fracturile in "lemn verde", specifice copilului, nu afecteaza radiusul in totalitatea diametrului sau. Tratamentul lor este ortopedic: imobilizarea gipsata timp de 3 saptamani pana la 3 luni, dupa varsta copilului.
– Fracturile diafizei radiale (partea mediana a radiusului) pot fi izolate sau asociate unei fracturi a cubitusului. Deplasarea osoasa este adesea importanta, facand necesara o fixare chirurgicala a fragmentelor osoase prin osteosinteza (cu ajutorul unei placi cu suruburi, de exemplu).
– Fracturile extremitatii inferioare a radiusului sunt mai frecvente la subiectul varstnic (fractura lui Pouteau-Colles) fiind favorizate de osteoporoza (rarefierea osoasa). Tratamentul lor este de cele mai multe ori ortopedic (gips).
– Fracturile extremitatii superioare a radiusului, frecvente la sportivi, ating de cele mai multe ori cupula radiusului (articulatia cu humerusul); tratamentul este, in general, ortopedic (gips imobilizator, timpul cel mai scurt posibil – intre 8 si 15 zile maximum, cotul in unghi drept), dar, daca este spart capul radiusului in mai multe fragmente sau in caz de deplasare mare, poate fi necesara o intervenpe chirurgicala.
– Fracturile In "turtita de unt" sunt specifice copilului, sunt caracterizate printr-o simpla tasare a osului fara deplasare. Ele pot atinge cartilagiile de conjugare (zonele situate la extremitatile osului, permitand cresterea sa in lungime). Tratamentul lor este ortopedic: imobilizarea gipsata pe o durata de 3 saptamani pana la 3 luni, dupa varsta copilului.

tonica
2010-12-13T19:03:24+00:00

Lasa un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi publicata. Campurile marcate sunt obligatorii *



catena
Mentine-te sanatos cu NEWSLETTERUL
Nu, multumesc