Fiecare anotimp aduce o serie de pericole carora trebuie sa le acordam o atentie speciala. Daca iarna este sezonul fracturilor, vara este cunoscuta pentru intepaturile de insecte, insolatie si, nu in ultimul rand, inec.
Inecul presupune privarea de oxigen a organismului si are drept cauza blocarea (umplerea in unele cazuri) cailor respiratorii cu apa sau orice alt tip de lichid. inecul poate avea in linii mari doua cauze. Pe de-o parte, inecul primitiv in care victima inhaleaza apa cat este inca in stare constienta, si inecul secundar, consecinta a unui eveniment limita: accident cardiac, crampe, traumatism cranian sau soc termic (hidrocutia). Cel din urma este provocat de inotul intr-o apa cu o temperatura mai rece decat cea a corpului (37° Celsius) si consta in oprirea cardiorespiratorie si edemul pulmonar. Daca nu se acorda primul ajutor in maximum 4-5 minute, victima poate deceda.
Primul pas in caz de inec este indepartarea din apa. Ulterior, dupa eliberarea cailor respiratorii, se incepe respiratia artificiala.
Care sunt mecanismele de producere a inecului?
1. Oprirea respiratiei poate avea loc din cauza spasmului reflex al laringelui, ca rezultat al patrunderii apei pana la coardele vocale. Desi plamanii nu sunt plini cu apa, are loc sufocarea. Acesta este numit „inec uscat”. La fel se intampla si in cazul acoperirii ermetice si puternice a gurii si nasului cu mana, dupa scufundarea in apa. Inotatorul isi pierde cunostinta si se scufunda. Incetarea batailor inimii are loc la scurt timp dupa oprirea respiratiei. Victima are in acest caz tegumentele palide, cu o nuanta spre albastru.
2. Inecul propriu-zis are loc din cauza umplerii cailor respiratorii cu apa. La scoaterea victimei din apa, tegumentele sunt cianotice (colorate vinetiu).
3. Inecul sincopal presupune oprirea concomitenta a respiratiei si inimii, in mod reflex, ca rezultat al scufundarii. La scoaterea victimei, in caile respiratorii nu se gaseste nicio picatura de apa. Tegumentele sunt palide, iar fenomenul poarta numele de „moartea alba”.
Indepartarea victimei din apa: primul pas
Indepartarea victimei din apa este primul pas in salvarea unei persoane de la inec. Salvatorul se va apropia prin spatele victimei si, apucand-o de par sau de subrat, o va trage la mal avand grija sa ii mentina capul deasupra apei. Uneori, situatia se poate complica daca victima este constienta. Sub panica momentului, in incercarea de supravietuire, ea se poate agata de salvator, facandu-i acestuia imposibila deplasarea. In astfel de cazuri, viata ambelor persoane este pusa in pericol. O solutie de eliberare este scufundarea in apa pentru cateva secunde. Daca victima si-a pierdut cunostinta, manevrele de respiratie artificiala sunt necesare inca inainte de iesirea din apa.
Acordarea primului ajutor
Eliberarea cailor respiratorii presupune eliminarea lichidului restant dupa iesirea din apa, lichid responsabil de realizarea blocajului. Acest lucru se realizeaza prin asezarea victimei pe un plan solid, in pozitia lateral, de preferinta cu capul pozitionat mai jos decat picioarele. Daca respiratia este prezenta, victima se sterge cu un prosop uscat, se incalzeste si i se da de baut lichid fierbinte. Daca persoana este in stop cardiorespirator, se incepe executarea masajului cardiac si a respiratiei gura-la-gura.
In urma metodelor de resuscitare, chiar daca victima isi recapata cunostinta, mersul la medic este absolut necesar. Fiind tinut sub observatie, este prevenita aparitia inecului secundar, caracterizat prin edem pulmonar, insuficienta respiratorie, oprirea respiratiei si apoi a inimii.
Importanta preventiei
Uneori, apa se dovedeste a fi inselatoare chiar si pentru inotatorii experimentati. Nu va avantati in situatii dificile, mai ales daca nu sunteti foarte siguri pe abilitatile dumneavoastra. Supravegheati in permanenta copiii! Dupa o expunere indelungata la soare, nu va aruncati in apa cu capul inainte. Diferenta de temperatura poate duce la deces. In general, intrarea in apa se face treptat. Udati-va initial corpul pentru a-l obisnui cu noua temperatura. Nu uitati de zona cefei la nivelul careia se afla o serie de artere sensibile la modificarile de temperatura!
Text: Irina Chelarescu
Consultant: Dr. Mirabela Saftoiu,
Medic medicina de familie
