Revista care te menține sănătos

Medicină generală

Intepaturile de insecte. La ce pericole suntem expusi?

Dr. Gabriela Pasescu, medic primar medicina generala, Centrul Medical Academica, www.academica-medical.ro
11 iunie 2018
Share
Intepaturile de insecte. La ce pericole suntem expusi?

In ultima perioada, tot mai multe articole aparute in presa se refera la numarul din ce in ce mai mare al persoanelor muscate de capuse. Nimic mai firesc: a venit vremea calda, oamenii ies la plimbare in parcuri si, astfel, intra in arealul capuselor (iarba inalta de langa palcurile de copaci).

Totodata, suntem expusi si atacurilor altor insecte. De exemplu, putem fi intepati de albine/viespi, paianjeni, purici sau tantari. De regula, intepaturile acestora nu sunt periculoase daca nu exista o predispozitie alergica la veninul lor. Tratamentul consta in ingestia unui antialergic pentru cateva zile, iar local, in aplicarea de comprese cu rivanol si gheata. In eventualitatea unei infectii in zona afectata, se asociaza pentru cinci zile un tratament antibiotic. In cazurile severe, apar reactii alergice grave de tipul socului anafilactic sau al angioedemului. In acest caz, se recomanda internarea si tratamentul intensiv.

Cazurile de boala apar in sezonul cald (vara-toamna), rezervorul de germeni fiind constituit de rozatoarele salbatice, caprioare, cerbi si alte animale salbatice, iar vectorul il reprezinta capusele infectate. Nu au fost cazuri confirmate de transmitere de la om la om.

Capusa infectata, responsabila de aparitia bolii Lyme

In ceea ce priveste boala Lyme sau boala muscaturii de capusa, aceasta este o infectie care afecteaza intreg organismul, produsa de Borrelia burgdorferi, o spirocheta transmisa la om prin muscatura unei capuse din familia Ixodes. Boala se dezvolta numai dupa muscatura de capusa infectata (pot exista si capuse care sa nu transmita boala, nefiind infectate). In locul muscaturii apare, dupa cateva zile, o leziune cutanata care se extinde in mod inelar impreuna cu alte manifestari cutanate similare (eritem migrator cronic). Apoi, infectia se extinde sistemic prin difuziunea spirochetelor in sange, lichid cefalorahidian si sinoviala articulara.

boala muscaturii de capusa

Boala muscaturii de capusa are 3 stadii

Perioada de incubatie este in medie de 7 zile, cu extreme intre 3 si 32 de zile. Diagnosticul de certitudine se stabileste prin testarea anticorpilor IgG sau IgM contra Borrelia burgdorferi. Boala are trei stadii:

  • Initial, apar manifestarile cutanate sub forma unui eritem cu aspect caracteristic „in tinta” (rosu aprins si centrul palid) urmate de alte multiple eriteme inelare care se vindeca in timp, fara tratament, ce au caracter migrator pe tot corpul, exceptand palmele si talpile. Fenomenele generale includ febra, frison, cefalee, oboseala, mialgii, redoare de ceafa cu fotofobie, inapetenta si greata. Mai rar sunt semnalate simptome respiratorii (tuse sau dureri toracice).
  • Stadiul al doilea este determinat de manifestarile cardiace si neurologice. Cele cardiace sunt miocardita si pericardita, precum si fenomenele de vasculita si purpura trombocitopenica. Manifestarile neurologice imbraca forma de meningita sau encefalita, cu poliradiculonevrita. Uneori, apare si paralizia de nervi faciali bilaterala.
  • Cel de-al treilea stadiu se caracterizeaza prin manifestari articulare sub forma de artrita oligoarticulara sau poliarticulara, ce are caracter migrator, afectand genunchiul, cotul, glezna si celelalte articulatii. Are evolutie indelungata.

Tratamentul se face cu doze mari de antibiotice, 2-3 saptamani, rezultatele fiind cu atat mai bune, cu cat tratamentul se instituie precoce. In stadiile complicate, reprezentate prin cardita sau meningoencefalita, se asociaza un tratament cu derivate cortizonice.

Menține-te
sănătos
în fiecare lună

Utilizăm datele tale în scopul corespondenței și pentru comunicări comerciale. Pentru a citi mai multe informații apasă aici.