Strabismul, numit adesea “ochii incrucisati” sau “privire incrucisata”, este o afectiune vizuala ce se caracterizeaza prin modificarea pozitiei globilor oculari, nemaifiind centrati corect.
Daca in mod normal musculatura din jurul ochilor determina miscarea sincrona in acelasi timp si in aceeasi directie a ambilor ochii, in strabism musculatura nu functioneaza normal si ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeasi imagine in acelasi timp. Imaginea se va forma corect la nivelul unui singur ochi, iar imaginea perceputa de ochiul deviat va fi neclara. Creierul o va refuza preferand-o pe cea a o ochiului nedeviat. In timp, imaginile provenite de la ochiul strabic vor conduce la pierderea capacitatilor vizuale, deci la scaderea continua si treptata a vederii.
Tipuri de strabism
1. Strabism concomitent („strabism” propiu-zis): strabism care apare in toate directiile privirii, in mai mare masura unilateral (acelasi ochi) sau alternant (ambii ochii deviaza pe rand). Mentionam:
Strabism convergent – spre interior (spre nas); Strabism divergent – spre exterior (spre ureche); Heterotropia – strabism manifest; Heteroforia – strabism latent, manifest numai la suprasolicitare, de exemplu la boala, oboseala; Strabismul acomodativ (de obicei spre interior) acentuat la efortul de acomodare, concomitent cu hipermetropia; Strabism tardiv apare la un copil dupa 3 ani. 2. Strabism paralitic: apare datorita paraliziei musculaturii oculare, in urma unui traumatism, nevrite, infectii, tumori;
3. Strabism „fiziologic” – apare la sugari pana la 3 luni;
4. Pseudostrabism in epicantus, radacina nasului plat.
Cauze
Cel mai adesea cauzele strabismului prezent in copilarie sunt necunoscute. Totusi, el se poate transmite genetic (se intalneste mai frecvent in unele famili). Uneori strabismul se dezvolta in urma suprasolicitarii vederii pentru compensarea altei afectiuni oftalmologice, ca de exemplu prezbitismul (diminuarea treptata a puterii de acomodare). De asemenea, afectiunea poate fi determinata de o distanta mai mare intre cei doi ochi datorita unei conformatii speciale a orbitelor. O alta cauza poate fi insuficienta in miscarea de convergenta a ochilor. La adulti, strabismul poate aparea in urma afectarii globilor oculari sau a vaselor de sange de la nivelul acestora. Cauzele de strabism si de pierdere a vederii la adult sunt diverse: tumorile craniene sau oculare, boala Graves, accidentele vasculare cerebrale si diverse afectiuni musculare sau nervoase. Strabismul poate aparea si din dorinta copilului de a vedea clar, astfel face un efort de acomodare ce se insoteste de miscarea de convergenta a ochilor.
Semne si simptome
Cele mai frecvente semne ale stabismului sunt:
• globii oculari nu privesc in aceeasi directie in acelasi timp, nu se misca coordonat;
• privirea incrucisata sau inchiderea unui ochi la lumina stralucitoare;
• inclinarea sau intoarcerea capului pentru a privi la un obiect;
• impiedicarea persoanei de obiectele care-i stau in cale;
• vedere incetosata;
• oboseala ochilor;
• sensibilitate la lumina puternica;
• vedere dubla (aceasta se manifesta de obicei la aparitia strabismului).
La copiii cu varsta cuprinsa intre 7 si 10 ani, strabismul de obicei se manifesta prin vederea dubla. In cazul in care vederea dubla persista, este necesara efectuarea unui consult oftalmologic. La adulti, vederea dubla se poate instala brusc ca urmare a sclerozei multiple, accidentului vascular cerebral, hipertensiunii arteriale sau diabetului zaharat.
Diagnostic si tratament
Atunci cand ochii copilului nu sunt aliniati in acelasi timp, pentru vederea unui obiect, pana la varsta de 4 luni, este necesara efectuarea unui consult oftalmologic de catre medicul specialist. De asemenea, se recomanda efectuarea unui consult oftalmologic la copii sub 5 ani chiar daca nu se observa modificari ale privirii. Diagnosticul de strabism este stabilit de medicul oftalmolog. Uneori diagnosticul este usor de stabilit, doar uitandu-se la privirea acestuia, alteori sunt necesare mai multe testari chiar si investigatii suplimentare.
Conduita terapeutica
Tratamentul strabismului, poate fi de durata mai lunga sau mai scurta. Primul pas este tratamentul optic, de prescriere a ochelarilor, care este eficient in unele forme de strabism, partial eficient sau fara efect in altele. Pentru a fi si eficienti, ochelarii trebuie purtati constant si continuu, de dimineata de la trezire pana seara la culcare. O alta metoda este stimularea ochiului ramas in urma: se acopera ochiul bun o perioada de timp suficienta pentru a-l forta pe cel deviat sa revina in pozitie normala si sa lucreze. Cu aparate speciale, in compartimente specializate din cadrul clinicilor de oftalmologie, se efectueaza sedinte de stimulare si crestere a vederii, pentru a egaliza performantele celor doi ochi, si a anula astfel si deviatia. Tratamentul chirurgical este aplicat in circa 80% din cazurile de strabism. Scopul operatiei este unul pur mecanic, de a aduce ochii in pozitie normala, in paralelism (sa priveasca drept inainte).
Parintii nu acorda prea mare importanta strabismului de care sufera copiii lor, considerand a fi o stare trecatoare, specifica varstei. Strabismul este o afectiune grava care nediagnosticata la timp poate duce la scaderea marcata si definitiva a vederii ochiului deviat.
Dr. Silvia Ionescu
Medic neonatolog
E-mail: [email protected]
