Revista care te menține sănătos

Mama și copilul

Enurezisul sau cand copilul face „pipi in pat”

5 iunie 2007
Share

Enurezisul nocturn este cea mai frecventa tulburare a controlului sfincterian aparuta la copii. Enurezisul se defineste prin emisie involuntara de urina (nocturna, diurna, mixta) cu o frecventa de 1-2 ori pe luna la un copil care a depasit varsta de 4-5 ani. Cel mai adesea, enurezisul este cauzat de dezvoltarea mai lenta a controlului vezicii urinare.

Enurezisul poate fi nocturn (mictiunile involuntare) au loc noaptea in pat, diurn (accidentele au loc de-a lungul zilei), diurn si nocturn (accidentele au loc atat noaptea cat si ziua).

Enurezisul nocturn este de doua tipuri:

primar – cand copilul nu si-a dezvoltat niciodata complet un control asupra vezicii urinare pe timpul noptii (nu a fost niciodata uscat); secundar – cand copilul, dupa o perioada de 6 sau mai multe luni in care a reusit sa aiba control asupra vezicii urinare, uda patul accidental pe timpul noptii.

Cauzele enurezisului

Cauzele enurezisului sunt inca necunoscute, dar exista factori despre care se stie ca pot determina aparitia acestuia:

intarziere in crestere si dezvoltare; hormonul antidiuretic in cantitate redusa, ce determina producerea unei cantitati mai mari de urina; capacitatea vezicala redusa; factorii genetici si constitutionali (copiii parintilor care au udat patul in copilarie); somnul profund, constipatia; dieta, produsele lactate, citricele, ciocolata si alte alimente bogate in zahar sau coloranti; sexul masculin este mai predispus; factorii psihologici si sociali (probleme emotionale si conflicte situationale ca urmare a nasterii unui frate sau surioare, despartire de parinti, schimbarea gradinitei, scolii, locuintei); infectia rinichiului sau a vezicii urinare; defecte din nastere a tractului urinar.

Enurezisul apare cu preponderenta la copiii de sex masculin.

Dezvoltarea controlului sfincterian

Enurezisul este obisnuit la copiii mici. Controlul asupra vezicii urinare este atins la varste diferite, in mod obisnuit obtinandu-se mai intai controlul pe perioada din timpul zilei apoi noaptea. In timpul formarii controlului sfincterian, mictiunea este mai intai reflexa si involuntara. Cand vezica urinara este plina, devine constient activa si voluntara, fiind declansata intentionat indiferent de continutul vezical normal. Mictiunea enuretica este activa, completa cu derulare normala. Declansarea acestei mictiuni este involuntara si inconstienta.

Semnalul de alarma

Pot cere sfatul medicului parintii ingrijorati de copiii ce uda patul, dar indeosebi in cazul in care copilul mai prezinta si alte simptome cum ar fi:

febra; dureri abdominale; urina tulbure sau rosiatica copilul urineaza mult mai des decat in mod obisnuit; plans sau disconfort in timpul urinatului; cand copilul are peste 4 ani si elimina involuntar atat urina cat si materii fecale; copilul scapa pe el mai des decat o facea inainte; copilul care a avut o perioada de control mai lunga de 3 luni si a inceput din nou sa ude patul mai des decat inainte; senzatie puternica de sete.

Desi majoritatea copiilor care uda patul sunt sanatosi, medicul nu exclude intotdeauna posibilitatea unor probleme la nivelul tractului urinar si vezicii urinare care ar favoriza emisia involuntara de urina (malformatii ale aparatului urinar si coloanei vertebrale, diabetul zaharat, diabetul insipid, epilepsia).

Tratament

Majoritatea copiilor depasesc perioada accidentelor nocturne fara tratament. Decizia in cazul stabilirii acestuia se face numai de comun acord cu medicul si trebuie sa fie individualizata si adaptata tipului de enurezis, structurii socio-economice, mediului familial si atitudinii parintilor.

Tratamentul include educarea parintilor si copilului; trebuie sa i se explice copilului ca aceasta problema va fi depasita o data cu varsta. Nu este potrivita pedepsirea sau invinovatirea copilului deoarece nu scapa pe el intentionat. Trebuie laudate toate semnele de imbunatatire. Tratamentul medicamentos este recomandat de medic in cazul in care copilul are mai mult de 6- 7 ani si daca terapia psihologica nu a dat rezultate.

Masuri care pot ajuta

Monitorizarea volumului de lichide ingerate si a ritmului ingerarii lor. Cea mai mare cantitate de lichide trebuie consumata in cursul dupa-amiezii si diminetii, consumul trebuind restrictionat cu doua ore inainte de culcare; Limitarea consumului de cafeina, indeosebi in cursul serii si noptii si ingestia unei gustari sarate seara; Copilul trebuie dus sa urineze la toaleta inainte de culcare, trebuie invatat ca noaptea sa se scoale si sa mearga la toaleta sa urineze; Antrenamentul vezicii urinare – copilul trebuie sa exerseze sa isi tina urina pentru un timp din ce in ce mai indelungat; Educatia sfincteriana este importanta in cazul vezicii iritabile sau cu capacitate mica; copilul va invata sa urineze la intervale regulate – in prima zi din jumatate in jumatate de ora, in a doua zi din ora in ora, in a treia zi din o ora jumatate in ora jumatate si astfel sa mictioneze la 3- 4 ore; Incurajarea copilului sa se pastreze curat prin laude sincere sau prin oferirea unor premii pentru noptile fara accidente; Schimbarea asternutului si a lenjeriei intime cand este uda; Folosirea unui sistem de alarmacand patul se uda, care il va determina pe copil sa raspunda la timp senzatiei de urinare pe timupl noptii; Recompensele: copilul va face un calendar in care isi va nota succesele si insuccesele. Va fi recompensat pentru succese, dar nu va fi pedepsit pentru insuccese.

 

Dr. Silvia Ionescu
Medic pediatru
E-mail: [email protected]

Menține-te
sănătos
în fiecare lună

Utilizăm datele tale în scopul corespondenței și pentru comunicări comerciale. Pentru a citi mai multe informații apasă aici.