Revista care te menține sănătos

Psihologia familiei

Claustrofobie, teama patologica de spatii inchise

6 decembrie 2006
Share

„Ma aflam intr-un magazin mic, gen boutique, incercand sa-mi cumpar ceva. Deodata am simtit ca nu mai am aer, nu pot sa respir si toate rafturile vin spre mine si ma strivesc… Ma sufocam, aveam senzatia ca lesin, ma simteam ametita si mi-am pierdut echilibrul. As fi vrut sa fug, dar nu stiam unde.”

Iata descrierea unei persoane care sufera de claustrofobie. Senzatia de frica este aceeasi ori de cate ori se afla in spatii inchise, de mici dimensiuni, traind teama ca va fi prinsa intr-o capcana.
Frica normala este o reactie emotionala cu caracter adaptativ pentru ca, in cazul unei amenintari, ne mobilizeaza sa luam anumite masuri pentru a ne salva viata. Acest lucru ne determina sa ne autoprotejam. Totusi, frica este normala pana la un anumit punct. Fricile sau temerile irationale apar atunci cand subiectul se simte sau se comporta ca si in cazul unui pericol major, desi situatia in care se afla prezinta un pericol minimal sau chiar inexistent. Astfel, de exemplu, o persoana cu fobie fata de caini, poate fi paralizata de groaza la vederea unui catelus inofensiv. Persoana in cauza isi da seama de faptul ca frica sa este ridicola, lipsita de sens, lupta impotriva ei, dar nu o poate invinge.
Fobia reprezinta o frica persistenta de un obiect, gand sau situatie care in mod obisnuit nu justifica teama (termenul provine de la grecescul „phobos”, care inseamna fuga)

Atacurile anxioase ale claustrofobicului

De regula, atacurile anxioase ale unei persoane ce sufera de claustrofobie se caracterizeza prin presiune asupra toracelui, ceea ce face ca respiratia sa fie dificila si sa se teama de faptul ca se va sufoca sau va lesina. Reactia bolnavului se caracterizeaza prin senzatie de ameteala, sentimentul de cadere, ca va fi cumva „absorbit” in afara, precum si senzatia de irealitate.
Desi unii claustrofobici isi pierd uneori autocontrolul, extrem de rar se intampla ca ei sa se sufoce sau sa lesine cu adevarat. Este foarte important de mentionat ca in afara situatiilor respective, claustrobicii se comporta normal.

Cauze posibile

Cauzele posibile care ar putea sa activeze profund aceasta frica difera de la un individ la altul. Situatia clasica este cand un eveniment neplacut survine in situatia specifica. Astfel, se elaboreaza un raspuns conditionat care va produce, chiar si in lipsa stimulului, o reactie fobica. Alta cauza ar fi imitarea reactiei unui parinte sau avertizarea de catre o alta persoana asupra pericolului reprezentat de anumite situatii. (De exemplu: „Ai grija daca mergi cu liftul ca exista riscul sa se blocheze!”)

Tratamentul claustrofobiei

Este obligatoriu ca individul claustrofobic sa urmeze un program de terapie comportamentala si cognitiv-comportamentala care constau, mai ales, in tehnici de desensibilizare. Cu alte cuvinte, persoana afectata trebuie sa-si modifice stilul de viata invatand sa traiasca impreuna cu frica sa pana cand se elibereaza complet de ea. Claustrofobicul trebuie sa constientizeze faptul ca frica sa este una invatata, trebuie sa invete modul cum functioneaza ea, ce reactii fiziologice produce, cum influenteaza viata individului si ce anume face el pentru a o mentine.
Efortul teraputic debuteaza in imaginatie sau direct in situatiile anxiogene (ascensoare, camere mici, tunel sau spatii fara ferestre) in prezenta terapeutului, intr-un grup de pacienti suferind de aceeasi tulburare sau in sedinta individuala.

Posibilele rezistente ale claustrofobicilor la terapie

Pacientii fobici prezinta frecvente modele de gandire produse de anxietatea anticipatorie: „nu numai ca voi ramane inchis in lift, dar nu se va gasi nici o persoana care sa ma scoata!”. Acest model cognitiv afecteaza si evolutia terapiei: „nu numai ca tratamentul va fi dificil, dar nici nu ma va ajuta!”
Factorul perturbator trebuie identificat, formulat in termenii pacientului si trebuie destructurat prin intermediul testarii in sfera comportamentala.

Sfatul specialistului

Persoana claustrofobica si, in general, toti cei care sufera de anumite frici, trebuie sa gandeasca pozitiv si sa aiba in vedere:
Faptul ca nu este un caz unic si irecuperabil. Exista milioane de oameni care sufera de frici irationale si care isi spun ca ceva este in neregula cu ei.
Indiferent de varsta pe care o are, niciodata nu este prea tarziu sa se schimbe. Se aplica tratament diferentiat pentru ca rapiditatea evoluarii este in functie de fiecare individ in parte; trebuie sa-i acordam fricii timpul necesar pentru a disparea.
Claustrofobia se poate trata cu succes chiar daca aceasta frica s-a fixat inca din copilarie.
Lavinia Popescu
Psiholog

Menține-te
sănătos
în fiecare lună

Utilizăm datele tale în scopul corespondenței și pentru comunicări comerciale. Pentru a citi mai multe informații apasă aici.