Comportamentul bizar alimentar este punctul central in viata pacientilor, afectand familiile lor si uneori ducand la deces. Cercetatorii considera ca bulimia si anorexia nervoasa sunt expresii variate ale aceleiasi boli, desi manifestarile clinice si evolutia sunt diferite.
La baza celor doua boli sta comportamentul obsesiv fata de alimentatie. La pacientii anorexici mecanismul reactiv primar este restrictia rigida a ingestiei de alimente. In bulimie, pierderea controlului in dirijarea alimentatiei este compensata cu provocarea varsaturilor si folosirea abuziva a laxativelor. Debutul in anorexia nervoasa poate fi dupa un eveniment stresant din viata adolescentului (un conflict in familie, abuzul fizic, sexual, de droguri sau alcool, neglijarea psihica sau dorinta de a nu fi obez ca membrii familiei). Prevalenta este de 5% la fete in postpubertate, cu forme subclinice ale bolii. Studii recente au gasit o morbiditate crescuta prin boli obsesiv-compulsive la rudele pacientilor cu boli de alimentatie, indicand o componenta genetica a bolii.
Diagnosticul bolii
Diagnosticul anorexiei nervoase nu este dificil de stabilit daca sunt prezente toate manifestarile sindromului. Criteriile de diagnostic sunt: debut sub 25 de ani, scadere ponderala cu cel putin 25% fata de greutatea initiala, asociata cu anorexie, comportament fix si distorsionat fata de alimentatie si imaginea corporala, cu sentimentul ca este gras, chiar daca este slab, absenta unei boli care sa justifice scaderea ponderala, absenta unei boli psihice primare, prezenta a cel putin doua simptome sau semne dintre urmatoarele: amenoree, lanugo, bradicardie, perioade de hiperactivitate, episoade de bulimie, emesis.
In anorexia nervoasa nu exista o pierdere reala a apetitului, senzatia de foame existand pana in ultima faza a bolii, dar fiind reprimata de teama de ingrasare. Desi pacientii anorexici isi reduc drastic aportul alimentar, ei se preocupa de colectionarea de retete culinare, prepara mese pentru anturaj, isi fac rezerve de alimente in casa. Pentru a scadea in greutate pacientii fac, in exces, exercitii fizice. Un numar mare de pacienti isi provoaca varsaturi, folosesc abuziv diuretice si laxative.
Simptomatologia
Pacientul se prezinta clinic cu puls rar si slab, tensiunea arteriala mica, edeme periferice cauzate de insuficienta de mobilizare a fluidului extracelular, carotenodermie caracteristica, tegumente uscate cu pete pigmentare, uneori pilozitate in exces. Se pot asocia tulburari de somn, constipatie sau diaree la cei care utilizeaza laxative, satietate precoce si dureri abdominale, golire lenta a stomacului. Intoleranta la frig si hipotermia sunt atribuite tulburarilor centrilor termici hipotalamici. Pacientii cu aneroxie nervoasa au o proasta aparare fata de caldura sau frig si pot dezvolta vasoconstrictie excesiva, cianoza, parestezii ale extremitatilor la frig, sindromul Raynaud. Complicatiile endocrine sunt numeroase: amenoree, hipotiroidism, hipercortizolism, posibil ca mecanisme de protectie pentru pastrarea energiei. Glicemia si insulina sunt scazute. Prolactina este normala.
Tratamentul
Tratamentul se face dupa stabilirea diagnosticului, facand un inventar exact al tulburarilor si apreciind complicatiile bolii. Tratamentul antidepresiv, in ultimul timp cu inhibitori specifici ai recaptarii serotoninei, trebuie asociat cu psihoterapia adecvata, de durata, uneori de grup. Urmarirea de durata a pacientilor adolescenti este obligatorie deoarece pot aparea boli psihice (51%), pot dezvolta tulburari de personalitate de tip obsesiv-compulsiv, stari depresive anxioase care influenteaza adaptarea psihosociala. Pacientul nu trebuie sa manance singur, ci impreuna cu alti pacienti si cineva din personalul medical. Se recomanda ca discutiile cu pacientul sa nu se refere la alimente si greutatea corporala. Tratamentul depresiei sau starii de anxietate trebuie facut numai la indicatia medicului psihiatru, iar terapia sociala ocupationala (artistica, dexteritati, jocuri) se va face numai dupa imbunatatirea statusului nutritional. La femei, revenirea la valori normale a gonadotrofinelor si estradiolului si aparitia menstrei sunt semne de remisie a bolii.
Dr. Emilia Gudovan,
Medic primar endocrinolog,
Centrul Medical Medsana
