Revista care te menține sănătos

Neuropsihiatrie

Sindromul Asperger: cauze, diagnostic si tratament

11 septembrie 2013
Share

Sindromul Asperger face parte din categoria afectiunilor neurologice, cu repercusiuni asupra comportamentului, limbajului, comunicarii si interactiunilor sociale. Multi specialisti afirma ca sindromul Asperger ar trebui privit ca un diagnostic separat de autism. Acestea doua sunt asemanatoare, dar nu la fel.

Desi diagnosticul nu este posibil fara anumite teste, unii autori au sugerat ca multe personaje istorice ar fi putut avea sindromul Asperger, precum Mozart, Albert Einstein, Benjamin Franklin, Thomas Jefferson si Marie Curie.

 

Care sunt cauzele sindromului Asperger?

Daca este acceptata concluzia ca sindromul Asperger este una dintre afectiunile din spectrul autist, atunci cauzele ar trebui sa fie aceleasi cu cele din autism. Cauzele precise nu au fost identificate, cu toate ca se pare ca este implicata o componenta genetica, deoarece a fost observat faptul ca se transmite la mai multe generatii. In unele cazuri, tulburarile din spectrul autist au legatura cu expunerea la substante toxice, cu probleme in timpul sarcinii sau la nastere si cu infectiile prenatale.

Unii autori sugereaza un rol al vaccinurilor, in mod particular al prezentei unui conservant bogat in mercur (thimerosal). Oricum, dovezile epidemiologice nu au aratat o legatura intre imunizari si autism, asa ca aceasta teorie a fost discreditata.

Sindromul Asperger este de 5 ori mai frecvent la baieti decat la fete. Cele mai recente studii au aratat ca 1 din 110 copii din SUA are o tulburare din spectrul autist. A fost estimat ca sindromul Asperger afecteaza 2 din 1000 de copii, bazat pe numarul total de copii cu tulburari din spectrul autist.

 

Care sunt semnele si simptomele in sindromul Asperger?

Simptomele comportamentului social pot aparea din copilarie, insa cele mai multe dintre acestea sunt identificate la varsta scolara sau mai tarziu. Studiile au aratat ca varsta medie de diagnostic este de 11 ani. Unele dintre simptome pot fi:

  • Lipsa de interes pentru socializare sau pentru gasirea unor prieteni;
  • Dificultati in a mentine o prietenie;
  • Evitarea contactului vizual prelungit;
  • Lipsa expresiilor faciale sau chiar exagerarea acestora;
  • Sensibilitatea la zgomot, atingeri, gust, miros sau stimuli vizuali;
  • Incapacitatea de a percepe comunicarea non-verbala.

Alta caracteristica specifica acestui sindrom este obsesia pentru anumite obiecte (masini, trenuri, aspirator), ce pot fi mai putin interesante pentru altii. Aceste interese sunt, de obicei, repetitive si intense comparativ cu interesele altor copii. Ei raman concentrati pe aceste interese, desi se incearca distragerea de la acestea.

 

Dezvoltarea limbajului este in general normal, comparativ cu alte afectiuni autiste, insa discursul lor poate fi dezorganizat sau irelevant pentru discutie sau se pot concentra prea mult intr-o arie de-a conversatiei. De asemenea, se pot observa schimbari ale tonalitatii vocii sau pot avea dificultati sa inteleaga ironia sau sarcasmul.

 

Cum este diagnosticat sindromul Asperger?

Diagnosticul se bazeaza pe discutii si analizari atente ale persoanei, precum si pe discutii cu membrii familiei sau cu profesorii. Se efectueaza:

  1. Teste psihologice, prin care se evalueaza capacitatea de invatare si intelectul.
  2. Evaluarea capacitatii de comunicare, prin care se testeaza gradul de dezvoltare a limbajului verbal si non-verbal si se vor urmari tonalitatea, intensitatea si accentele utilizate de copil.
  3. Examinarea psihiatrica, prin care se va evalua relatia copilului cu familia, reactia la situatii noi si capacitatea sa de a intelege sentimentele celorlalti. Medicul psihiatru va observa copilul acasa si la scoala.

 

Care este tratamentul?

Tratamentul pentru sindromul Asperger implica o atitudine multidisciplinara. Tratamentul medicamentos nu este eficace, insa poate tine sub control anumite simptome. In schimb, interventiile comportamentale si educationale (bazate pe categorii de varsta si pe nevoile individuale) le pot ajuta pe aceste persoane. Ele includ:

  • Efortul de a reduce suprastimularea senzoriala si de a oferi un mediu structurat si organizat.
  • Terapia limbajului si dialogului.
  • Programele prin care sa se demonstreze folosirea gesturilor, expresiilor faciale si a limbajului conversational.
  • Suport educational.

 

 

Roxana Mateescu

Studenta anul VI

UMF „Carol Davila” Bucuresti

Menține-te
sănătos
în fiecare lună

Utilizăm datele tale în scopul corespondenței și pentru comunicări comerciale. Pentru a citi mai multe informații apasă aici.