Factorii favorizanti sunt sexul feminin, malformatiile urinare, litiaza urinara, infectiile vulvo-vaginale, anumite boli metabolice, constipatia, enterocolitele, hipoestrogenia (in menopauza naturala sau chirurgicala), ruptura veche de perineu cu incontinenta urinara de efort, imunodepresia. Alti factori sunt antibioterapia nejustificata si incorect aplicata, contactul sexual, mictiunea tarzie postcoitala, folosirea diafragmelor si a spermicidelor, igiena necorespunzatoare genito-urinara, masturbarea, contactul sexual anal.

In anumite situatii simptomele se instaleaza gradat si de fapt sunt asociate uretritei (inflamatia uretrei). Pot fi insotite de o secretie vaginala anormala sau de o sangerare usoara (uretrala sau cauzata de o cervicita asociata).

Care sunt simptomele?
La examinarea locala de catre medicul ginecolog se poate evidentia o cervicita mucopurulenta sau leziuni herpetice asociate. Chlamydia trachomatis (infectie transmisa pe cale sexuala), Neisseria gonorrhoeae sau herpesul genital pot produce uretrita acuta. Ocazional, vaginita produsa de Candida albicans sau Trichomonas vaginalis este insotita de disurie la care se pot asocia: secretie vaginala anormala, prurit, senzatie imperioasa de a urina, neinsotite de piurie sau hematurie. Masurile terapeutice sunt specifice si diferentiate, doar medicatia simptomatica este aceeasi. Pacientele se prezinta la medic in caz de mictiuni frecvente, cu o cantitate mica de urina, necesitate imperioasa de a urina, dureri mictionale insotite de sensibilitate dureroasa suprapubiana sau lombara, uneori hematurie. Cistitele nu sunt insotite de febra sau frison decat daca sunt asociate sau complicate de infectii renale (pielonefrita, de exemplu).

Consultati medicul! Automedicatia duce la complicatii
Cel mai corect este ca tratamentul sa fie instituit si urmarit de medic, eventual dupa investigatii paraclinice (analiza urinei, urografie, teste dinamice urinare), indepartarea cauzei sau factorilor favorizanti. Este absolut contraindicata automedicatia pentru ca favorizeaza recurentele si pe viitor complicatiile. De asemenea, este periculoasa ignorarea cauzelor cistitelor.
Tratamentul corect include antibioterapie (conform antibiogramei) in diferite scheme, antiinflamatoare nesteroidiene, antiseptice urinare, cura de diureza, antilitiazice urinare, tratamentul cauzelor sau indepartarea factorilor favorizanti (acolo unde este posibil).

Preventie si tratament
Profilaxia recurentelor si complicatiilor presupune anumite strategii de tratament indicate de medic: profilaxie continua, profilaxie postcoitala sau initierea terapiei la aparitia primelor simptome. De asemenea, o importanta deosebita au imunoterapia, tratarea anumitor afectiuni metabolice, malformatii urinare (acolo unde este posibil), infectiilor genitale, cunoasterea si aplicarea masurilor de igiena genito-urinara si, uneori, terapii naturale, evitarea frigului (exista si "cistita a frigore"). Exista situatii care necesita masuri suplimentare de preventie si tratament:
Cistita in menopauza. Terapia hormonala de substiutie si cremele sau ovulele locale pe baza de estrogeni, precum si profilaxia antimicrobiana, eventual rezolvarea problemelor locale (ruptura de perineu, incontinenta urinara etc.); Cistita la femeile active sexual (inclusiv "cistita de honeymoon"). Se recomanda igiena locala inainte si dupa contact sexual, evitarea spermicidelor, diafragmelor, masturbarii, contactelor sexuale anale, mai ales la persoanele cu antecedente de cistite recurente si initierea terapiei la primele simptome specifice; Cistita la fete. Tratarea vulvitelor infectioase (candidozice, tricomoniazice, gonococice) contactate in general intrafamilial, depistarea malformatiilor genito-urinare sau a cauzelor locale ori generale de litiaza vezicala, tratarea pielonefritelor, a infectiilor intestinale posibil cauzatoare. De asemenea, indepartarea corpilor straini intravaginali, a traumatismelor vulvare (ciclism, hipism, gimnastica, lenjerie intima necorespunzatoare), educatia sanitara (aplicarea corecta a masurilor de igiena locala); Cistita la gravide. Modificarile din sarcina (inclusiv atonia vezicala, constipatia, imunodepresia, infectiile genitale asociate) pot fi cauza cistite recidivante sau chiar pielonefrite. Terapia este specifica si de multe ori necesita spitalizare. Este absolut contraindicata automedicatia in sarcina.

Dr. Carmen Negoescu- Gandac, 
Medic specialist obstetrica-ginecologie, doctorand, 
Spitalul Clinic de Obstetrica -Ginecologie "Panait Sarbu", 
Clinica MedAs Titan, e-mail:  Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza